joi, 11 iunie 2009

Let's be more than this!



Nu provoc ura prin ceea ce fac.Nu am incercat niciodata lucrul asta si nici nu vreau sa incerc.Nu ma tenteaza nimic rau,nu am vicii.Sunt doar eu si atat.Mereu i-am lasat pe toti sa creada ce vor despre mine pentru ca pur si simplu sunt imuna,sunt indiferenta.Nu stiu daca e sau nu un lucru bun.Fiecare are opiniile lui.Exist datorita lui Dumnezeu si apartin lui.Nu mi-e frica de moarte,dar nici nu vreau sa mor.Cu totii vrem sa ajungem in rai,dar niciunul dintre noi nu vrea sa moara.Pai altfel cum?
Nu m-am pierdut si niciodata nu m-am oprit.Am incercat sa zambesc cand nu ma puteam abtine din plans.Nu am fost un model si nici nu vreau sa fiu.Nu imi pare rau de nimic din tot ceea ce am facut pana acum.Nu urasc pe nimeni si nu traiesc pentru lucrul asta.Iubesc persoanele care ma inconjoara,prietenii,parintii si ii apreciez.Nu am incercat niciodata sa ii ranesc intentionat si chiar daca am facut-o,sigur mi-am reparat greseala.
Si ca fapt divers,nu am judecat niciodata pe nimeni pentru ceea ce e si nici nu am incercat sa schimb acea persoana.
Nu am incercat sa imi cladesc fericirea din nefericirea altuia.

5 comentarii:

  1. Persoane ca tine sunt puţine şi, personal te regăsesc în postarea aceasta. Nu o zic ca pe un compliment, ci ca pe o realitate. Şi cred că ai omis şi alte calităţi, dar astea le lăsăm pe altădată. Te cunosc destul de bine ca să mă pronunţ.

    RăspundețiȘtergere
  2. E ok ca tu poti sa nu urasti, dar imi permit sa-ti dau un sfat. E decizia ta daca vrei sa tii cont de el sau nu. Parerea mea este ca omul, in esenta, are puterea, sau mai bine zis instinctul de a trada, indiferent de cat de "samarinean" ar parea la inceput, deci nu te increde orbeste in nimeni ca e foarte probabil sa o patesti. Daca si dupa asta vei mai avea puterea sa nu urasti atunci esti cu adevarat o persoana puternica.

    RăspundețiȘtergere
  3. scrii frumos de ce la scoala te vedeam mai inchisa?
    ei bine..blogu` asta e clar o reusita
    tin-o tot asa:*

    RăspundețiȘtergere
  4. Ok,pentru inceput este teoretic posibil sa nu urasti daca intr-adevar esti imuna la ceea ce se spune despre tine si daca indiferenta este o parte activa a ta.
    Apoi ai spus ca ii apartii lui Dumnezeu....ei bine eu consider ca in primul rand iti apartii tie insati(eu sunt ateu)si apoi apartii unei entitati de prezenta careia nu poti fi niciodata sigura caci acea entitate este practic o energie moarta,inexistenta.Voi continua prin a spune ca la partea cu D-zeu nu sunt de acord,am spus adineauri de ce si o astfel de credinta bazata pe propriile iluzii te poate face o persoana slaba,fixista si extrem de oarba.
    Ai spus ca nu te-ai pierdut niciodata, in schimb intrebarea este : "stii cand te-ai gasit?"
    Ai mentionat si faptul ca nu ai judecat niciodata pe nimeni pentru ceea ce este si...pentru ca respect chestia asta nu voi incepe sa vorbesc liber in postul acesta.

    Stefane din ceea ce spui tu reiese ca ura este o slabiciune...esti sigur de chestia asta?

    RăspundețiȘtergere
  5. Nemo, nu, nu este o slabiciune. Este o traire, este ceva perfect normal, ceva cu care ne-am nascut. Nu e o slabiciune sa o simti, e perfect normal. Cea ce am zis eu a fost ca daca o simti esti perfect normal, daca nu o simti esti mai puternic decat un om normal, pentru ca iti controlezi perfect toate simturile. Dar asta nu e doar in cazul urii, ci si a altor trairi. Spre exemplu o persoana care si-a propus sa nu zambeasca niciodata sau sa nu planga niciodata si chiar reuseste, este o persoana mai puternica decat cei ce nu-si pot tine in frau trairile. Eu sunt un om al logicii, si cred in ura, pentru ca e un sentiment ce exista si se poate explica. Dar nu cred in iubire, pentru ca acest sentiment nu exista in stare pura, este doar un amestec de alte sentimente (respect, nevoie de protectie, recunostina). Asta nu ma face un insensibil, ci un om rational. Nu cred decat in ce se poate explica (si desi observ ca esti ateu, in Creatie eu cred, pentru simplu fapt ca e mai logica si rationala decat teoria Darwin-ista). Sau ca sa exprim mai scurt ce voiam sa spun, gandesc cu minte, nu cu sufletul.

    RăspundețiȘtergere